Iată că am ajuns la finalul lui 2021, acest sequel al lui 2020 în toate aspectele sale – aceeași pandemie însă cu noi forme, aceeași școală online, aceeași incertitudine și aceleași reguli sociale și tensiuni politice. Trecând peste toate aceste provocări am ajuns în cele din urmă la finalul anului și implicit, la o nouă ediție de Festivus. O tradiție pe care am început-o cu ani în urmă în perioada TvBlog și pe care am decis să o păstrăm pentru simplul fapt că în fiecare an ni se oferă motive peste motive, mai ales în lumea serialelor. Adaptând Festivus la tematica noastră, vă invit să vă exprimaţi toate dezamăgirile din 2021 legate de seriale: anulări, seriale noi slabe, seriale vechi care au devenit slabe, actori care nu se potrivesc în rol, personaje preferate ucise sau scoase din serial, finaluri ratate și chiar seriale mai vechi pe care abia acum le-ați văzut și v-au dezamăgit. Orice nu v-a plăcut, aici e locul, în jurul stâlpului metalic! 
Pentru cine a uitat sau nu a citit articolele de pe TvBlog dedicate sărbătorii, Festivus este opusul Crăciunului, e sărbătoarea inventată de Frank Costanza, tatăl lui George din Seinfeld. El şi-a dorit o sărbătoare pentru toţi cei care sunt obosiţi de Crãciun şi de festivul impus de acesta. Aşa că de Festivus, care se sărbătoreşte cum bine aţi ghicit pe 23 decembrie, oamenii împodobesc un stâlp de metal, nu îşi fac cadouri, iar în ritualul numit Airing of Grievances îşi reproşează unul altuia (şi lumii întregi) toate dezamăgirile din timpul anului.
Raisa
Nemulțumirile mele continuă să semene cu cele de anul trecut, 2021 nepărând a schimba ceva ori măcar a încerca să aducă ceva nou. Aceleași mentalități, aceeași cantitate de titluri care crește de la lună la lună și pe care le uităm de îndată ce închidem știrea, iar despre anulări… ei bine tot en-gros pentru că doar așa se eliberează portofoliul. Continuăm să fim awoke doar de dragul de a fi, fără a încerca să aducem calitate în aceste titluri ori povești cu impact care cu adevărat să merite. Neah… e doar un checklist pe care trebuie să îl urmăm ca să trecem testele de audiență. Dacă în trecut asta era o practică regăsită în strategia televiziunilor publice de peste ocean, acum e din ce în ce mai comună și pentru platformele de streaming – să mai menționez că ăstora deja le-am pierdut numărul?
1.Remake, reboot, reinterpretare, prequel și sequel – că e clasic, icon sau recent finalizat, e momentul unei versiuni noi, mai dramatice, mai gritty (noul cuvânt favorit al celor de la The CW și Freeform) și în ton cu noua societate. Ce se înscrie „nou” la această categorie? Noile versiuni Rebelde, Pretty Little Liars, Interviu cu un vampir, Gossip Girl și chiar Academia Vampirilor (nu a fost filmul pe măsura așteptărilor însă noul serial cu atât mai puțin). Și au mai anunțat ei zilele astea o duzină de proiecte noi, multe dintre ele înscriindu-se aici. Rămâne de văzut la UpFronts care vor reuși să treacă de proba episodului pilot.
2.Streaming – noul trend global de a face platforme de streaming pentru orice, doar o mână de titluri originale ținând publicul capitvat, în timp ce restul… ei bine, ține de licențe iar cu astea deja e mai greu pentru că titlurile în cauză aparțin și ele de alte televiziuni și studiouri care rulează propria platformă. O afacere profitabilă pentru unii și falimentară pentru alții. ‘Tis the season!
3.Superheroes ensemble! – dacă nu e remake, sequel, prequel and so on, cu siguranță e ceva cu eroi, justițiari și supereroi. Mai țineți minte cum era The CW înainte de Arrow, respectiv Arrowverse? Cât îmi place mie Marvel nici pe ei nu îi iert, euforia Disney+ și Phase 4 parcă încercând să distrugă tot ce au reușit anterior prin seria de filme Avengers. Multe titluri aruncate pe ecran cu tot felul de personaje și povești mai mult sau mai puțin interesante însă cu aceleași restricții Disney pentru că de… distracție a la Mickey Mouse. La cum anunță Disney+ proiectele tind să cred că și la ei e un joc al numerelor – unele prind, alte nu, dar măcar să fie. În curând vor adopta metoda Classical Hollywood Studio System.
Bogdan/ Bgdi
1.Impeachment: American Crime Story – deși a fost susținut puternic de nume mari, care au jucat impecabil, este o poveste mult prea scurtă și superficială ca să poată să te țină lipit de ecran pentru un întreg sezon. Sarah Paulson a fost absolut extraordinară interpretând un personaj despre care nu știam prea multe, însă nu a fost suficient cât să mă facă să îmi placă cel puțin la fel de mult ca primul și în special al doilea sezon.
2.The Falcon and the Winter Soldier – de departe cea mai slabă producție Marvel în materie de seriale, undeva la egalitate cu Iron Fist. Deși prezența celor două personaje titulare a fost mai mult decât plăcută, acțiunea a lăsat mult de dorit. Aparițiile secundare au fost slabe în ceea ce privește așa-zisa dezvoltare a personajelor, pe care le-am și uitat între timp. Mai adăugăm și niște găuri serioase în scenariu și iată cum povestea care continuă soarta scutului lui CapAm a ieșit un talmeș-balmeș.
3.Lisey’s Story – am devenit un fan al platformei Apple TV+ și cum o ador pe Julianne Moore, am zis că această miniserie trebuie să iasă genial. M-am înșelat, chiar rău: deși este inspirată din opera lui King și știam că un anumit grad de dubioșenie va fi la ordinea zilei, primele episoade au fost de-a dreptul haotice, cu prea multe evenimente inexplicabile care au loc doar de dragul de a fi un serial de nișă, fără să mai țintă cont că, de fapt, scenariul are mari lacune.
Leave a Reply