Am ajuns din nou la acel capitol recurent din Grey’s Anatomy: un cliffhanger care ne face să ne întrebăm dacă personajul în cauză – de cele mai multe ori unul important, cu istoric în spate – va supraviețui sau nu unui anumit eveniment: accident, explozie, catastrofă naturală sau alte accidente similare. De data aceasta, personajul în cauză este Owen Hunt, dar până acolo, trecem în revistă ultimele două episoade din acest an.
Echipa din Minnesota se află sub o presiune tot mai mare, generată de un David Hamilton tot mai insistent, cauzată de faptul că boala sa avansează tot mai mult. După încercări repetate în a face ca celulele să fie viabile pentru intervenție, medicii reușesc să obțină un rezultat promițător, astfel încât primul pacient – Hamilton – este pregătit să fie avangarda tratamentului pentru Parkinson. Echipa se mută în Grey Sloan pentru a realiza operația, care însă suferă o amânarea, spre îndelung exprimata exasperare a lui David, care se vede nevoit să se lase operat de intestinul perforat pe care i l-a descoperit Grey. Astfel, avangarda mai are de așteptat.
În altă sală de operații, nou-venitul Jordan Wright o impresionează la maximum pe Bailey. Ajuns de la clinica din Minesotta via Meredith, Jordan este fanul înrăit al Mirandei, urmărindu-i îndeaproape cariera și realizările, văzându-și visul îndeplinit: să lucreze alături de idolul său. Interacțiunea dintre cei doi este undeva la granița dintre un mentorat și o adulație bizară, croindu-se un drum pentru o relație non-profesională care nu numai că nu este etică, este și ciudată și parcă nelalocul ei. Cu toate acestea, Jordan impresionează prin tehnică și experiență, ceea ce o bucură pe Bailey.
Nu este cazul lui Schmitt, însă. În timpul unei noi runde de punere în practică a metodei Webber, Schmitt – alături de Helm – operează un podcaster pe care îl ascultă chiar el însuși, dar, ajuns în momentul critic în care ar fi trebuit să aștepte un medic primar – conform regulilor metodei Webber – se consideră suficient de pregătit și, cu îngâmfarea la cote maxime, continuă intervenția. Pacientul începe să sângereze litri întregi, iar Schmitt și Helm nu reușesc să îl salveze. Într-un episod în care tragediile au venit una după alta, vedem un Schmitt rămas fără vorbe, pus de Miranda să declare ora decesului pacientului. Ulterior, Miranda își îndreaptă privirea către Webber, căruia îi spune, scurt, că evenimentele tragice care au avut loc vor cădea în responsabilitatea lui. Tabolul este rupt din filmele de groază tip slasher: sângele este peste tot, iar lumea din jur este pur și simplu îngrozită.
Link încearcă din răsputeri să o recâștige pe Amelia, apelând la ajutorul și sprijinul lui Jo. Timpul pe care cei doi îl petrec împreună o determină pe Jo să regândească relația de prietenie pe care o are cu Link, însă acesta nu observă schimbarea din atitudinea prietenei sale și este pornit să-și refacă relația. Sunt curios cui din echipa din spatele serialului i s-a părut o idee bună să mai strice o prietenie de dragul unei potențiale relații care aproape sigur se va termina prost. Însă, pregătit să îi ofere Ameliei discursul de „te iubesc, te-am iubit mereu și te voi iubi întotdeauna”, acesta este oprit de imaginea care îi apare în față: Amelia și Kai sărutându-se de foc în curtea Grey Sloan.
Starea lui Farouk, fiul lui Megan Hunt, s-a înrăutățit considerabil, astfel că un transplant de inimă este singura cale prin care acesta poate fi salvat, iar telefonul mult așteptat vine ca un cadou de sărbători pentru extinsa familie Hunt. Teddy, Owen și Hayes reacționează imediat și pornesc la drum pentru a aduce organul de transplantat în Seattle. Pe drum, Hayes se arată îngrijorat de sănătatea mintală a lui Megan, care pare că intră într-o stare accentuată de depresie, spunând în repetate rânduri că dacă Farouk nu supraviețuiește, nici ea însăși nu o poate face. Teddy nu se declară tocmai îngrijorată de starea surorii lui Owen, considerând că salvarea lui Farouk o va face să-și revină, însă Hayes consideră că nu este atât de ușor.
Mai ales când șoferul face o criză, astfel încât acesta pierde controlul mașinii, care ricoșează de pe șosea și se rostogolește într-o râpă. Vestea bună este că viitoarea inimă a lui Farouk este nevătămată, la fel ca și cei trei medici, însă automobilul este într-un echilibru fragil, ceea ce necesită decizii care trebuie luate de urgență. Evident, semnal pentru a suna după ajutoare nu există, astfel că se decide colectiv ca Teddy să fie cea care să ia inima de transplantat (și propria inimă în dinți) și iese din mașină, în încercarea de a ajunge cu bine la Seattle. Ulterior, Hayes negociază cu Hunt legat de care dintre ei să iasă din mașină următorul. După ce îi mărturisește lui Cormac despre ajutorul pe care i l-a oferit lui Noah pentru a-și curma suferința, Hunt insistă ca Hayes să iasă din mașină – ceea ce se și întâmplă, moment după care mașina cade zeci de metri în gol, scenă care încheie episodul.
Rămân o grămadă de întrebări pentru care așteptăm răspuns din 24 februarie încolo, mai ales după două episoade care, deși au avut tematică de sărbătoare, au fost semne că Grey’s ia din nou o turnură ceva mai întunecată, după mult timp în care evenimentele nefericite au lipsit.
Până la urmă, nu-s toate fericite în viață, nu?
-B
PS: Până la sfârșitul lui februarie, când serialul revine cu episoade noi, vă urez sărbători cu bine și un an nou așa cum vi-l doriți!
Leave a Reply