Frica este un răspuns vital la pericolul fizic și emoțional, cu rădăcini adânci în evoluția umană. Dacă oamenii nu simt frică, nu se pot apăra de amenințările legitime, de situații de viață sau de moarte. În lumea modernă, indivizii se tem de situații în care mizele sunt mult mai mici, dar corpul și creierul tratează amenințarea ca fiind letală. Acest lucru poate declanșa un răspuns extrem, adesea inutil, de genul luptă sau fugi. Când oamenii se confruntă cu un pericol mortal sau extrem, se pot declanșa traume persistente. Aceste traume pot declanșa un răspuns de teamă care este greu de înăbușit, chiar și atunci când riscul a trecut.
Contrar tradiției cu care ne-a obișnuit Grey‘s Anatomy, finalul acestui sezon nu a fost marcat de vreo traumă de proporții uriașe, ci de o serie de catastrofe la nivel micro, însă ultimul episod al sezonului-record a încheiat armonios poveștile care au construit treptat suspansul la care ne așteptam de la un serial precum Grey‘s.
Ultimul episod preia acțiunea exact de unde s-a încheiat anteriorul, cu Frances – donatoarea cu sânge de aur – extrem de panicată, în mijlocul traficului blocat de o ceață foarte densă, flancată de Schmitt și de Hunt. Cel dintâi îi cântă în ebraică, în timp ce Owen face tot posibilul să ajungă cu ea la o ambulanță, preluând și un pacient în drum, un gest atât de tipic pentru Hunt.
Atmosfera este diametral opusă în Grey Sloan, unde ambulanțele nu pot ajunge din cauza traficului, deci haosul încă nu a ajuns și pe holurile spitalului. Agitația este mai mult una internalizată, căci Meredith și Alex sunt blocați în camera hiperbară, Owen e plecat și DeLuca e în cătușe – așadar, Miranda se bucură când o vede pe Jo, care ajunsese în spital doar ca să discute termenii concediului său.
Haosul este completat și de urgența lui Teddy – ideal ar fi să nu nască în mașina Amelei, motiv pentru care aceasta din urmă face tot posibilul să ajungă la spital în timp util, aflând pe drum că tatăl copilului său a avut o aventură sporadică – complet nesemnificativă, după spusele lor – cu Carina DeLuca, ginecologul lui Teddy. Evident, toți trei au fost în aceeași cameră în momentul nașterii, în clasicul stil al serialului, care aduce laolaltă oameni care au avut… conexiuni anterioare, în situații de urgență și complexe, după cum bine a punctat Bailey, ușor nedumerită de faptul că Amelia și Teddy au ajuns la spital într-o mașină de poliție. Din acest mix, lipsește cu desăvârșire Koracick, practic cel mai relaxat personaj al acestui final de sezon, care se luptă cu un pătuț de la Ikea. Cum situațiile tensionate scot adevărul din oameni, aflăm că și Amelia a avut un crush pe Carina – incluziunea LGBTQ+ tocmai a atins apogeul în Grey‘s Anatomy!
Webber este de-a dreptul șocat când își vede cel mai bun rezident în cătușe, înțelegând că este o consecință a ideii geniale de a frauda sistemul de asigurări medicale – de altfel, acesta este foarte restrictiv în SUA și acest story-arc se vrea a fi un semnal de alarmă –, motiv pentru care se duce direct la Mer, încă blocată în camera hiperbară.
Următoarele scene se desfășoară la o viteză uimitoare, mai ceva ca ultimul sezon din Game of Thrones: Gus intră în stop cardiac, Frances ajunge la spital, Teddy naște, Kari își poate mișca degetele, Jo aleargă pe holuri cu cel mai rar sânge din lume… Koracick încă montează pătuțul.
Mare parte din conflictele ori situațiile lăsate fără un răspuns cert se rezolvă în acest episod: Amelia îi spune lui Link că e dispusă să le dea o șansă, Owen îi spune lui Teddy că este dragostea vieții lui între două contracții ale acesteia, preț de 30 de secunde (dacă mă întrebați pe mine, momentul este penibil și nelalocul lui), Nico decide să nu mai fie ultimul nesimțit și reconciliază relația cu Schmitt.
Karev, Mer și Webber încearcă să îl scape pe DeLuca din închisoare. Într-o scenă care face trimiteri la cazul Denny Duquette și deconectarea LVAD-ului, când toți rezidenții își asumau vina, cei trei s-au aliniat în fața șefei Bailey, care se hotărăște pe loc să îi concedieze pe toți – trei sferturi din așa-zișii medici originali ai serialului. Cum orice sfârșit de poveste secundară generează începutul pentru o alta, finalul episodului o surprine pe Jo, care se internează în secția de psihiatrie a spitalului, și pe Mer, care le spune copiilor că va fi plecată pentru o perioadă de timp, ca mai apoi să îi facă o vizită încarceratului Andrew, întorcându-i în cele din urmă acel „te iubesc” și muștruluindu-l în același timp pentru decizia neinspirată de a-și asuma toată vina, după care aflăm că și ea se va preda autorităților.
Episodul și sezonul sunt încheiate de permanentul și constantul du-te/vino dintre Maggie și Jackson, pe drum către spital. Avery, în calitate de Avery, se irită și iese din mașină, iar Maggie îl urmează. Cu toții ne așteptam să asistăm la un grav accident de mașină, dar ultima scenă o surprinde pe Pierce strigând după Jackson, fără răspuns.
Koracick încă montează pătuțul, probabil.
Și… vouă de ce vă e frică?
-B
PS: Vă mulțumesc pentru timpul pe care l-ați acordat lecturării cronicilor mele. Orice părere – de bine sau de rău – este bine-venită. Cu #GreysAnatomy și, evident, cronicile aferente, ne revedem și recitim din toamnă! Să aveți o vară excelentă și vacanță frumoasă!
Leave a Reply