Cu toții alergăm, fie că ne îndreptăm către un scop pe care îl urmărim, fie că ne îndepărtăm de ceea ce vrem să nu ne urmărească pe noi înșine, viața este o permanentă cursă contracronometru, presărată cu cele mai neașteptate și imprevizibile obstacole. Fiecare din noi își pune speranța că finalul cursei este echivalentul fericirii absolute, al atingerii scopului urmărit. Însă, de cele mai multe ori, cursa nu se termină niciodată.
Cele mai recente două episoade ale serialului de față s-au orientat către această călătorie fugă, fie că este vorba despre fantome din trecut, fie că vorbim despre noi și noi provocări pe care ni le ridică viața.
Povestea pacientei lui Karev, Kimmie, continuă pe parcursul acestora, însă fără succes, căci aceasta alege să părăsească spitalul, deși s-au depus eforturi considerabile pentru ca tumora acesteia să poată fi operată. Amelia îi cere ajutorul tânărului Avery când Rebecca Froy, un chirurg din Chicago și singura speranță a Ameliei de când Koracick a refuzat să o opereze pe Kimmie, dar și aceasta refuză să lucreze cu ea, deoarece Gray Sloan Memorial este finanțat de fundația Harper Avery. Nu oferă foarte multe detalii, spunând doar că a semnat un acord de confidențialitate timpul unui schimb legal cu bunicul, acum decedat, al lui Jackson. Când Jackson o întreabă pe Catherine despre Froy, aceasta se referă la situație ca fiind una prăfuită, peste care au trecut ani, motiv pentru care Jackson întreprinde acțiunile necesare ca Froy să poată colabora cu fundația. Rămâne totuși un mister ce cuprindea acordul de confidențialitate, căci Catherine prevede vremuri nu tocmai roz pentru fundație și pentru spital deopotrivă.
Este evident faptul că Grey’s a vrut să exploreze tema imigranților de pe teritoriul american în acest sezon, deoarece noii rezidenți sunt cea mai diversă din punct de vedere etnic generație de până acum. De asemenea, este de înțeles nedumerirea Mirandei și a lui Meredith când un agent federal de la departamentul de imigrări își face apariția în spital și dorește să stea de vorbă cu unul dintre rezidenți. Aflăm ulterior că este vorba de Sam Bello, care a încălcat legea, trecând pe culoarea roșie a semaforului, iar legislația americană este foarte strictă din aceste puncte de vedere. S-a vrut a se trage un semnal de alarmă asupra acestei probleme, deoarece democrația nu este neapărat echivalentă cu tratamentul egal pentru toate categoriile sociale. Serialul a mai explorat teme sociale în trecut, reușind să surprindă fidel realitatea și să atragă atenția asupra problemelor cu care oamenii se confruntă zilnic, mai ales când vine vorba despre legi depășite sau absurde. Deși situația pare una fără scăpare, medicii au făcut front comun și au depus eforturi pentru a rezolva situația lui Bello, reușind să găsească o soluție de compromis: tot fuga, însă una controlată – Sam va merge în Elveția, acolo unde își desfășoară activitatea și Cristina Yang. În acest sens, a ajutat mult și ochiul Mirandei pentru semne și simptome, care a descoperit că agentul federal are nevoie urgentă de intervenție chirurgicală pentru a decongestiona arterele care îi pompează sânge în inimă.
Matthew, fostul aproape soț al lui April, revine cu Ruby la spital, deoarece situația acesteia s-a înrăutățit. Kepner gestionează eficient și matur situația, regăsindu-și Dumnezeul și ieșind la suprafață din oceanul de neîncredere în care se afunda tot mai adânc. Pentru Matthew, acum tată singur, situația este una critică, fiindcă Ruby este singura rază de speranță de care se mai agață, într-o lume care l-a trădat întru totul. April reduce la minimum interacțiunea cu Matthew, ceea ce se dovedește a fi o decizie inspirată, iar instinctul său de mamă o determină să găsească diagnosticul corect pentru Ruby.
Webber este de-a dreptul devastat de tragedia prin care trece fostul său sponsor, stând la căpătâiul ei pe parcursul celor două episoade, până la finalul inevitabil, care ne așteaptă pe toți la un moment dat.
În căutarea unui noi fir narativ pentru Owen, aflăm razant că acesta începe procedurile legale pentru a adopta un copil.
Arizona manifestă o ușoară paranoia, alimentată de statisticile care i-au trecut prin mâini cu câteva episoade în urmă, referitoare la rata mortalității printre tinerele mame. Surprinzător, toate măsurile aparent inutile pe care le-a luat au salvat viața unei femei care a început să sângereze complet neașteptat – astfel realizând că orice tragedie poate fi evitată dacă se iau toate măsurile pentru a fi evitată de la bun început. De data aceasta, măsurile pentru a evita rezultatele nefericite constau într-un crash cart, dotat cu tot ceea ce este necesar pentru situații de urgență. Similar, la nivel personal, Carina o asigură pe Arizona că nu va avea nevoie de un crash cart emoțional. Nu sunt totalmente sigur că Arizona se poate baza pe spiritul liber al Carinei, dar analogia a fost una reușită și sper ca cele două să „funcționeze” împreună.
Poate că nu se va termina niciodată cursa și nu vom ajunge niciodată la finish, însă scopul nu este destinația, ci călătoria.
-B
Leave a Reply