Cum, n-a murit nimeni!?
Nu, n-a murit nimeni! Nu a mai explodat demult ceva în Grey’s Anatomy, însă Shonda Rhimes nu se lasă și ne lasă cu gurile căscate pentru încă un final de sezon, ca să ne dea 4 luni de reflecție asupra a ceea ce s-a întâmplat în ultimele episoade ale serialului pe care îl iubim. Acest final de sezon s-a concentrat asupra unor combinații neașteptate și a fost marcat de decizii surprinzătoare, dar care vin să așeze bazele pentru povestea sezonului următor.
De fapt, întrebarea la care ne-a determinat să ne gândim acest final de sezon sună în felul următor: te gândești vreodată dimineața, când te trezești, că va fi o zi care îți va schimba viața pentru totdeauna?
Nu, fiindcă rutina zilnică și problemele minore cu care avem de-a face în fiecare zi ne împiedică să realizăm că viața e scurtă, că timpul trece repede și că nu iartă pe nimeni, mai ales atunci când suntem puși în fața unor alegeri aparent imposibile.
Povestea lui Stephanie în Grey Sloan Memorial s-a încheiat în stil mare, fiind protagonista unui storyline original, care și-a făcut efectul: ne-a ținut cu inima în dinți și cu o expresie de șoc pe chip. Mi s-a părut a fi un fel de ritual de „spălare a păcatelor”, căci Steph nu a dat dovadă de un profesionalism ieșit din comun în ultima perioadă, mai ales în cazul familiei ultra-spirituale, ceea ce i-a determinat pe șefii săi să ia decizia de a o trimite la consiliere. Deși poate că, în primă fază, am putea spune despre Richard că s-a pripit în a lua decizia de a o reinstitui pe aceasta în drepturi medicale, cu siguranță situația ar fi fost alta dacă Stephanie ar fi fost suspendată în continuare. Astfel, a dat dovadă de integritate și i-a făcut și pe ceilalți să realizeze de ceea ce este în stare, însă nu pentru a promova în grad sau pentru a primi merite ori recunoștințe – căci, în cele din urmă, aceasta a ales să părăsească medicina, pentru a putea să se concentreze asupra propriei persoane. O decizie care poate părea ușpor egoistă, însă după un astfel de eveniment, cred că orice om, oricât de puternic ar fi, ar vrea să se desprindă de mediul în cadrul căruia s-a desfășurat acesta. Dincolo de ajutorul pe care îl acorzi celorlalți, trebuie mai întâi să te ajuți pe tine, să te salvezi, ca mai apoi să îi salvezi și pe ceilalți.
Noi cupluri se anunță la orizont pentru sezonul următor. Deși au fost niște semnale care să indice faptul că nu este numai o relație de colegialitate-prietenie între Maggie și Jackson, atitudinea extrem de protectoare a acesteia față de Avery a trădat intențiile sale, de care poate că nici Maggie nu și-a dat seama, însă care au fost observate instantaneu de April, care i-a dat un soi de „undă verde”, căci nu pare a avea probleme vis-a-vis de o potențială relație între fostul ei și Maggie. Nu este neapărat o combinație reușită, însă sunt curios în ce direcție se va desfășura relația dintre cei doi.
Cât despre Meredith și Nathan… după zborul cu peripeții, lipsea explozia urmată de incendiu. Mai mult, în plină urgență evacuatoare, Nathan a ales să își continue operația, spre disperarea lui Mer, ceea ce mi-a adus aminte de relația pe care aceasta o avea cu Derek.
De remarcat expresia de pe fața lui Meredith în momentul în care a văzut flăcările exploziei: „cum de nu sunt acolo?”, probabil că se gândea Mer.
Și această relație va fi supusă unor încercări extreme, mai ales o dată cu apariția lui Megan, sora lui Owen și logodnica lui Nathan, care a fost găsită în viață în urma unor căutări într-un teatru de război, deși se credea despre aceasta că a murit, fiind și motivul pentru care relația dintre Owen și Nathan a avut de suferit. Amelia a realizat că Owen are nevoie de ea mai mult decât oricând acum și a luat cea mai bună decizie în a-i fi sprijin în întreg procesul reîntâlnirii cu sora sa. Rămâne de văzut cum va avea loc revederea.
M-am bucurat să văd că Miranda l-a sprijinit din nou pe Webber în fața lui Catherine, deși a fost nevoie de o tragedie să realizeze că metodele acestuia funcționează, fără să fi fost nevoie de strictețea impusă de Minnick.
Așadar, câți din noi ne imaginăm la începutul zilei că se poate întâmpla ce e mai rău, că ne va fi dată lumea peste cap de un eveniment, un lucru ori o persoană? Orice astfel de zi începe ca una obișnuită, însă ce te faci atunci când inevitabilul te lovește, frontal și la putere maximă? Te ridici și lupți, fiindcă viața nu iartă pe nimeni.
-B
PS: Cu scuzele de rigoare, recenzia ultimelor patru episoade a fost realizată la pachet, deoarece timpul meu a fost extrem de limitat în ultima perioadă. Însă, pot să spun cu mâna pe inimă că și un serial ajuns la al 13-lea sezon poate fi urmărit în sistem binge-wathcing! Ne recitim din toamnă, cu clasicele recenzii săptămânale! Să vă distrați și să vă bronzați vara asta!
Leave a Reply