Cu toții trecem printr-o serie de schimbări la un moment dat. Unele bruște, neașteptate, cu un efect aproape devastator asupra rutinei de zi cu zi, iar altele sunt lente, făcându-și loc în viața fiecăruia încet, dar sigur, ceea ce nu înseamnă însă că sunt mai ușor de acceptat. Sunt, totuși, mai ușor de tolerat.
Cu scuzele de rigoare pentru „restanțe”, am revenit în lumea Grey’s după o pauză ceva mai lungă – deh, timpul nu are răbdare cu nimeni…
Așadar, începem povestea primelor episoade ale anului 2017 exact de unde am lăsat-o la sfârșitul anului precedent, când echilibrul confortabil al rutinei de zi cu zi din spitalul Grey Sloan Memorial este zbuciumat de apariția Elizei Minnick, care este, de fapt, numele schimbării, scânteia care generează o adevărată scindare între chirurgi, împărțind personalul medical în două tabere, ceea ce nu poate decât să aibă un efect negativ asupra atmosferei de workplace.
Chiar și această schimbare, privită cu scepticism de medicii primari ai spitalului, nu putea să meargăîîn sens contrar la nesfârșit. Astfel, Minnick a înțeles că dacă nu îi poți invinge, alătură-te lor și a găsit un confident și o prietenă (poate ceva mai mult?) în Arizona, un eveniment destul de previzibil, dar ale cărui urmări sunt complet necunoscute, cel puțin în momentul de față. „Tabăra” lui Webber, cea care se opune schimbării numite Minnick, se destramă sub presiunea schimbării – de la Meredith, care a fost temporar pusă pe liber, la April, care „a dezertat” cu prima ocazie care s-a ivit și până la Arizona, care a reușit să vadă dincolo de fațada scorțoasă a schimbării. Lecția de viață nr. 1: aparențele sunt înșelătoare – până și sarea arată ca zahărul.
Așadar, deși viitorul structurii pedagogice a Grey Sloan Memorial este cumva incert, din cauza (sau datorită?) faptului că au loc negocieri acerbe între cele două tabere – în special între Meredith și Bailey – acest viitor va fi, cu siguranță, supus schimbării, fie că va purta semnătura lui Minnick sau nu și indiferent dacă metodele ei de predare sunt duse ușor către extrem, situație care, după cum am văzut în sala de operație în care Stephanie a pierdut un pacient, o depășește chiar și pe noua protagonistă a serialului. Lecția de viață nr. 2: schimbările vor avea loc, chiar dacă îți place sau nu.
În altă ordine de idei, Alex a revenit acolo unde îi este locul, datorită faptului că Andrew a renunțat la acuzațiile pe care i le-a adus lui Karev. După un episod în care „surorile” lui l-au dat dispărut, surpriza vine… din patul lui Mer, unde Alex savura din plin somnul, care l-a eludat de la incidentul cu DeLuca.
Amelia este un personaj pe care îl îndrăgesc foarte mult și nu pot să înțeleg de ce Shonda lasă acest personaj într-o nebuloasă frustrant de complicată. Exact atunci când părea că viața le va așterne în cale lapte și miere, cuplul Owen-Amelia se vede nevoit să treacă printr-o perioadă cel puțin haotică, alimentată din plin de nesiguranțele celei din urmă, care doarme pe unde apucă și îi mănâncă iaurtul lui Steph. Lecția de viață nr. 3: credeai că ai scăpat de greutăți? Nu, mai încearcă.
Am trecut parcă prea fugitiv peste alegerea lui April. Inevitabil, aici este cazul să fim empatici și să ne punem în locul acesteia. Ce faci atunci când ți se propune o șansă unică pentru tine ca individ, dar care nu este compatibilă cu direcția pe care au luat-o cei apropiați ție? Îți sacrifici oportunitatea într-un mod altruist sau îți vezi de propria persoană? Ca majoritatea lucrurilor în viață, idealul e undeva la mijloc sau, de fapt, nu există. Evident, sunt foarte multe variabile de luat în considerare și nu e o decizie pe care o iei pe fugă, ceea ce reprezintă exact atitudinea pe care a adpoptat-o Kepner.
Lecția de viață nr. 4: poate că lucururile nu vor ieși mereu „ca la carte”, dar nu e cazul să disperi. Bine, cine spune că „orice învăț are și un dezvăț” nu face decât să demonstreze că gândește extrem de limitat și că nu este absolut deloc ancorat în realitate. O dată ce ești obișnuit într-un anumit mod, rămâi cu experiențele pe care le-ai acumulat astfel pentru tot restul vieții tale, însă deschiderea către nou este cea care arată cât de bine facem față schimbării, nu „dezvățul”.
Și, finalmente, lecția de viață nr. 5: poate totuși schimbarea asta o fi în bine. Mai știi?
-B
PS: Interesant experimentul Shondei din acest sezon, episodul de tip standalone a tratat un subiect destul de sensibil într-un mod matur și fără a-l lua în bătaie de joc. Mi-au plăcut ideea și abordarea.
Leave a Reply