N-a durat decât jumătate de sezon ca să ne întoarcem la starea de fapt: noul staff al Pac-North s-a întors la spitalul de baștină.
Episodul cu numărul 12 s-a plasat în două microcosmosuri separate: pe de-o parte am văzut cum face implozie relația dintre Webber și Fox, iar pe de alta am cunoscut o mică parte din background-ul lui Schmidt.
Și… voi ce vă cumpărați după o despărțire? O pereche de jeans, ca Maggie? Catherine a cumpărat un spital. Pe care îl închide. Evident, același spital pe care Karev și Webber au încercat să îl pună pe picioare, unde ulterior a venit și Hunt (din cauza lui Koracick) și unde urma să își creeze un departament și Maggie. Însă prima ei zi a fost și ultima, rezultatul puterii – în special financiare – nemărginite a lui Catherine, care, după ce afișează un moment de slăbiciune față de soțul ei, își demonstrează forța de a contorsiona lucrurile spre bunul său plac. Nu este o mișcare strategică de business – de data asta, lucrurile sunt personale. Sau poate este modul ei de a arăta că îi pasă – până la urmă, i-a cerut lui Koracick în mod explicit să păstreze jobul lui Richard. Cina a fost un adevărat dezastru, iar apariția a două personaje din Station 19 nu a făcut decât să încurce și mai mult lucrurile. Știm deja că planul este de a crea un univers comun între cele două seriale, dar cea mai mare parte a fanilor Grey’s nu urmăresc și nici nu au de gând să urmărească pompierii din Seattle, iar eu mă număr printre ei – vreau să văd Grey’s, atât.
Schmidt se străduiește să gestioneze modul cum familia sa va afla că nu are orientarea sexuală la care se aștepta toată lumea. Un deces în familie – al unui unchi care a fost foarte atașat de Schmidt – îl face să își revizuiască atitudinea despre ce înseamnă cu adevărat să fie acceptat, iar faptul că descoperă că unchiul Saul era el însuși într-o relație cu un bărbat îl ia total prin surprindere. Toată experiența îl determină pe Schmidt să plece din subsolul casei părintești și, pentru moment să se mute împreună cu Nico, deși pare că nu este cea mai potrivită soluție pentru ei.
Revenind pe holurile spitalului, acum înțesate cu echipa de la Pac-North, Tom este precoupat cu interviuri, Amelia urmează să afle rezultatul testului de paternitate, Jo este îngrijorată de faptul că Alex este absent total din viața ei (și din serial), iar DeLuca încă încearcă să descopere ce îi provoacă starea de rău generalizat pacientei sale, Donna Suzanne.
Tom intervievează staff-ul Pac-North, lăsându-l în mod intenționat pe dușmanul său de moarte, Hunt, ultimul. Maggie este primită înapoi, dar nu ca șef peste chirurgia cardiovasculară, ci în subordinea lui Teddy, iar Richard nu se lasă impresionat de oferta viitoarei sale foste soții. Însă Grey și Bailey nu au de gând să își vadă din nou familia destrămată, motiv pentru care coalizează cu Jackson, Webber și Hunt, îl înfruntă în mod direct pe Koracick și îi cer acestuia să ofere tuturor joburile înapoi, urmând ca Maggie să conducă departamentul împreună cu Teddy, iar Hayes și invizibilul Karev (?!) să se ocupe de chirurgia pediatrică. Tom, care a mai arătat urme de umanitate în trecut, se vede încolțit de medicii care fac parte din board-ul spitalului și acceptă termenii, rezultând în aceeași stare de fapt cu care s-a încheiat sezonul trecut, cel puțin din punct de vedere al angajaților spitalului, cu o extra-apariție, în persoana lui McWidow.
DeLuca este îngrijorat de starea pacientei sale, Donna Suzanne, care nu se recuperează după o operație de apendicită, iar abordările pe care le-a încercat nu au avut niciun efect. Într-o luptă continuă, Suzanne gestionează atât drama medicală, cât și mici mari drame ale fiicelor sale, încercând în repetate rânduri să își tempereze sora, care tocmai ce a descoperit articolul lui Mer despre spitalul Grey Sloan. DeLuca apelează la resurse externe, un medic specialist în procesul de diagnosticare, Lauren Riley, primul medic surdo-mut care își face apariția în serial – și în orice serial medical. Abordarea acesteia este una total nonconformistă, asemenea personajului, ceea ce a adus o însemnătate și mai mare poveștii lui Suzanne. Este o nouă realizare pentru Grey’s și pentru incluziunea personelor cu dizabilități în astfel de producții (actrița este surdo-mută în viața reală și a mai jucat în seriale precum Weeds, Jericho, Lie to Me și Supernatural).
Dacă situația acesteia nu este chiar fără scăpare, ultima speranță pare că se duce și pentru o femeie octogenară, campioană la dans sportiv, care ajunge la Grey Sloan cu dureri grave. Schmidt preia pacienta, însă situația ei este mult prea gravă pentru o altă abordare decât cea paliativă. Schmidt preia însă din manualul medicilor din Grey Sloan și organizează pentru ea și pentru partenerul ei un ultim dans, în cantina spitalului.
Amelia consideră că Link încă nu este pregătit să afle rezultatul testului de paternitate și cred că nici ea însăși nu vrea să i se confirme adevărul pe care îl bănuiește, însă realizează că Link a devenit foarte nesigur pe sentimentele sale și pe relația lor. Și, evident, Shepherd nu are nevoie de nesiguranță. Am fost și cred că încă sunt fan Link, însă a gestionat foarte prost această situație.
Ridicând problema crossover-urilor constante dintre Grey’s și Station 19, simt nevoia să reiterez opinia că nu este un element care să aducă plus-valoare niciunuia dintre cele două seriale. Nu urmăresc și nu vreau să urmăresc Station 19, iar efectul – cel puțin pentru mine, în calitate de telespectator – se vede: se pierd din detalii, acțiunea se diluează (exact cum am anticipat anterior) și nu cunosc unele personaje pe care serialul presupune că le știu.
Cât despre absența lui Karev, tot ce îmi doresc este un motiv mult mai bun decât „probleme familiale în Iowa”. Vernoff ar trebui să se întrebe un lucru esențial: ce ar face Shonda?
-B
Leave a Reply