Dar, de fapt, al cui e rândul?
Prima parte a cronicii nu conține spoilere.
House of Cards nu a fost numai despre oameni puternici, aflați la putere, ori despre policitieni corupți și demagogi. House of Cards a fost despre putere, despre influență, de cele mai multe ori exprimată și exercitată prin cei din spatele reflectoarelor, cei care conduc din umbră și cei care fac cărțile, dar alții joacă jocul. Iar acesta este unul haotic, în care doar cei puternici supraviețuiesc, iar cei slabi de înger ajung victime, fie directe ori colaterale. În sistemul politic american, există multe hibe, multe personaje care pot fi influențate de o parte sau de alta a puterii, iar presa este ținută din scurt, doar ca să nu deranjeze mai mult decât este cazul.
Prima producție originală Netflix din istorie se încheie prin a readuce în prim plan esența care a stat la baza acesteia de la bun început, și o face într-un mare stil, ambalată prin gesturile grațioase și elegante ale lui Claire Underwood.
Ultimul sezon repune serialul în lumina care s-a așezat asupra lui în primii ani, iar Robin Wright – una dintre cele mai bune actrițe de televiziune pe care mi-a fost dat să le văd – aduce House of Cards la un apogeu artistic care îl va pune definitiv pe harta serialelor care merită urmărite, mereu surprinzătoare și scrise cu o inteligență artistică de rang înalt, construind personaje emblematice, fără să știrbească din simbolism sau din discreția cu care vrea să transmită un mesaj.
Nu am simțit lipsa lui Frank – cu siguranță a ajuns la urechile tuturor motivele care au stat la baza excluderii personajului lui Kevin Spacey din acest ultim sezon – iar asta spune multe despre forța cu care susține serialul Wright.
Ultimele episoade ale serialului sunt un amalgam de întorsături de situație, de momente tensionate care culminează aproape mereu cu deciziile calculate ale Președintei Underwood. Deși este încolțită din toate proximitățile, Claire reușește să se impună folosind o tactică discretă, reușind să iasă de sub umbra soțului său și, mai ales, lăsând în urmă strategiile la limita moralității pe care le folosea acesta. Evident, după cum recunoaște și ea la un moment dat, preia din „manualul” Frank Underwood, dar își îndeamnă spectatorii să fie alături de ea, deoarece totul va fi diferit – și Claire sparge cel de-al patrulea zid și comunică în mod direct cu cel care o urmărește, însă dialogurile ei par mult mai sincere și mult mai tăioase decât cele ale lui Frank, iar privirea fixă și pătrunzătoare inspiră stăpânire de sine și o atitudine de lider.
Preluând președinția o dată cu demisia lui Frank, Claire alege să joace după propriile reguli încă din primele secunde ale ocupării funcției și nu îi răspunde soțului său la telefon, întrerupând orice formă de comunicare cu el. Știind că urmează să fie pus sub acuzare, din spusele lui Claire, Frank este descoperit mort în camera sa de la Casa Albă la o lună după ce a demisionat, iar acțiunea ultimului sezon debutează chiar de Ziua Națională a Statelor Unite, 4 iulie, la două luni după moartea lui Underwood.
Claire adoptă o altă strategie în comparație cu fostul său soț în ceea ce privește leadership-ul. Dacă Frank și-a ținut mai degrabă prietenii aproape, punându-și oameni de încredere în funcții-cheie, Claire preferă să își țină dușmanii mai aproape, deoarece a înțeles că influența nu se poate obține decât prin astfel de sacrificii. Și cine spune că dușmanii nu pot fi de încredere? Vicepreședintele pe care și-l alege este nimeni altul decât Mark Usher, fostul strategist de campanie electorală al familiei Underwood, dar care, în acest sezon pare mai degrabă un afiliat al marii familii corporatiste Shepherd, actorii din umbră ai puterii de la Casa Albă. Prin intermediul companiilor pe care le administrează, cei doi frați Shepherd – Annette și Bill – își exercită influența asupra întregului sistem economic, cu precădere în domeniul petrolului și al gazelor, însă fără a uita de manipularea maselor prin intermediul aplicațiilor mobile și a presei prin controlul trusturilor. Annette este, de altfel, o prietenă veche de-a lui Claire, iar interacțiunile dintre cele două sunt tensionate, oferind momente de crispare, din prea multă politețe, deși este evident că cele două se antagonizează reciproc.
Claire este conștientă că victoria finală va presupune sacrificii și compromisuri, reușind să ia în considerare toți factorii implicați – de la Rusia lui Petrov, la Siria și până la familia Shepherd. Mai mult, aceasta reușește să scape de stafiile trecutului și chiar aduce în discuție viitorul, punând bazele unui plan de influențare a Biroului Oval chiar și după sfârșitul mandatului său, împreună cu Doug Stamper, proaspăt ieșit din clinica de reabilitare, acest câine credincios al familiei Underwood, care reușește să facă din propria-i instabilitate psihică o armă, iar Claire este conștientă și profită din plin: pănă la urmă, ei doi l-au făcut pe Frank președinte, nu?
Acest întreg ultim sezon este cu și despre încheierea poveștilor lăsate neterminate, iar Claire acționează în consecință pentru a nu lăsa niciun detaliu nerezolvat, orice loose end care i-a scăpat fostului său soț. Ni se oferă finalitate printr-un scenariu genial, iar acțiunea crește în intensitate gradual, fără să fie plictisitoare sau excesiv de lentă ori grăbită. De menționat și imaginile excelente din punct de vedere vizual, păstrând tradiția unei cinematografii impecabile, secondată de costumele care reușesc să transmită rigiditate și forță prin vizualuri precise.
Urmează câteva mici spoilere.
Claire Underwood devine rapid ținta unei tentative de asasinat, dar se redresează rapid, punând în lumină faptul că se aștepta să calce bătăturile cuiva mai repede de atât. Fiind de doar 100 de zile la cârma celei mai puternice națiuni a globului, Claire se vede asaltată de influența corporației Shepherd Unlimited, care și-a extins încrengăturile până la Casa Albă, exercitându-și influența dictată de Bill prin intermediul lui Mark, partenerul neoficial al lui Annette.
O altă surpriză este și afilierea lui Seth Grayson, fostul secretar de presă al Casei Albe, cu aceeași corporație cu interese obscure, însă personajul lui nu reușește să treacă de limitările impuse de cei mai puternici decât el, iar dorința sa de a da peste nas Administrației nu face decât să îl ducă într-un și mai mare penibil. Ceea ce reușește cu adevărat să stârnească este interesul lui Doug, pe care îl atenționează cu privire la adevăratul testament al lui Frank Underwood, pe care Claire l-a ținut ascuns, deoarece prevedea ca toate bunurile fostului președinte să îi revină lui Stamper. Claire se mulțumește în primă fază în a-i oferi doar faimoșii butoni F și U, dar este evident că adevărul iese la suprafață, ceea ce se întâmplă des pe parcursul acestui ultim sezon.
Evident, Claire reușește să supere persoanele (ne)potrivite, folosindu-se de puterea sa de președinte al țării. Deși semnează sub presiune legislația care avantajează Shepherd Unlimited, toate efectele generate de deciziile sale, în special cele din urma pactului cu Petrov, referitor la împărțirea sferelor de influență – și, implicit, a resurselor naturale – din Siria, au impact negativ asupra familiei Shepherd, creând un du-te – vino constant și permanent de-a lungul sezonului între ea și corporatiști, cu un Mark Usher care trebuie să împace ambele părți, fiind prins undeva la mijloc. Un cuvânt important de spus în acest sezon îl are și Jane Davis, delegata Secretariatului pentru Comerț Internațional al SUA, care pare a fi de partea președintei, însă Davis este genul de individ care nu este decât de partea propriei persoane, propriul interes fiind superior oricărei alte afilieri politice sau personale. Singura persoană care îi atinge cei mai sensibili nervi ai lui Jane este președintele Petrov, căruia îi promite că va cădea de mâna ei.
Catherine Durant este protagonista unei părți importante a ultimelor episoade, deoarece face parte din categoria persoanelor care pot să ruineze imperiul Underwood, iar Claire scapă de sub controlul direct soarta acesteia, oferindu-ne și o perspectivă asupra slăbiciunilor pe care le afișează aceasta, fiindcă deși este rândul ei, se dovedește că a face curățenie după un președinte corupt este o sarcină extrem de provocatoare. Durant dispare din peisaj, însă povestea ei este cusută cu ață albă și cu iz franțuzesc.
Acest ultim sezon readuce în atenție și subiectul manipulării presei și a maselor prin intermediul presei, corporația Shepherd reușind să se extindă chiar și la acest nivel, determinându-l pe Tom Hammerschmidt să demisioneze de la Herald, deoarece ancheta referitoare la moartea lui Zoe Barnes nu ar fi ajuns nicăieri sub umbra familiei Shepherd, care reușește să se folosească de termenii și condițiile online pe care nu le citește nimeni pentru a obține acces în telefoanele oricărui individ care a descărcat aplicația dezvoltată de ei, ideea fiului lui Annette, Duncan. De remarcat și revenirea lui Janine Skorsky, care are un întreg istoric în a investiga ilegalitățile familiei Underwood.
Pentru mine, personal, House of Cards se află în primele zece cele mai bune seriale create vreodată, redefinind pentru totdeauna serialul, așa cum îl știm. Este prima producție originală a gigantului care este acum Netflix, reușind să atragă fani și critici deopotrivă cu un joc actoricesc puternic, un scenariu excelent și un vizual copleșitor, creând personaje emblematice, uriașe, plasate într-un mediu care sfidează orice este moral. Serialul construiește poate cel mai puternic personaj de televiziune, crescându-i gradual influența pe care o are asupra întregii acțiuni, pornind din umbră și culminând cu un final demn de un serial care va rămâne în istorie.
-B
—
Pentru mai multe comentarii şi recomandări despre proiectele şi titlurile existente în grila Netflix România, vă invităm pe grupul Netflix Recomandări.
Leave a Reply