Să nu iei niciodată pe nimeni „de bun”. Nu mai spune „lasă, că e timp” și nici „mai încolo”. Poate că mai e timp și poate că poți face ce își propui și mai încolo, dar de ce să regreți ceea ce nu ai făcut la timp? Regretul ăsta se transformă instantaneu într-o îndoială care o să te urmărească la fiecare pas și cred că mai degrabă regreți ce ai făcut decât ceea ce nu ai făcut.
Nu poți să știi niciodată cât timp mai ai. Nu spune nimeni că trebuie să te îngrijorezi cu privire la viitor și la ce îți rezervă acesta, însă, din când în când, asigură-te că există un viitor, iar asta e mai simplu decât pare. Dacă ți-e dor de cineva, scrie-i, dacă simți nevoia să te confesezi cuiva, spune-i, dacă vrei altceva de la cineva, îndrăznește, dacă vrei o schimbare în viața ta, găsește curajul să o faci, fiindcă numai de la tine poate porni.
Așadar, apreciază ce ai acum, întreține-ți relațiile pe care le-ai dezvoltat, dar lasă totul să vină de la sine. Nu forța nimic, nu obliga pe nimeni și nu folosi „te rog” în contexte greșite: „te rog rămâi”, „te rog iubește-mă”, „te rog ascultă-mă”. Bucură-te de oamenii care înseamnă ceva pentru tine, ieși din zona de confort și caută să îți învingi temerile, zi de zi, pas cu pas.
Cu toții am pierdut pe cineva drag. Poate că pierderea fizică este mai dureroasă decât cea sentimentală, dar o pierdere – oricum ar fi ea – tot lasă un gol, care poate că nu va mai fi umplut niciodată la loc, dar care nu va mai durea atât de tare.
Recenzia nu a vrut să fie un discurs motivațional, însă episodul a vorbit de la sine. A fost o poveste tristă, presărată cu câteva momente de fericire pură, acea fericire pe care o simți când te agăți cu ultimele puteri de cel mai subțire fir de speranță pe care îl găsești. A fost o poveste despre curaj, despre încăpățânarea de a lupta împotriva curentului, dar a fost și o lecție prin care ni se amintește că nu toate poveștile au finaluri fericite.
Prea multe nu ar mai fi de zis. Doar că viața merge mai departe.
-B
Leave a Reply