Disclaimer: Articolele mele la 24: Legacy ar putea conține spoilere minimale la serialul original, 24. Citiți doar dacă ați văzut 24. În principiu e o idee bună să și vizionați serialul doar dacă v-ați uitat la 24, dar evident nu e obligatoriu.
De obicei când o franciză decide să schimbe personajul consacrat alb într-unul de culoare sau de sex opus, tinzi să te întrebi de ce le place unora atât de mult să strice ceva ce în principiu funcționează perfect. Asta pe lângă faptul că reboot-urile sunt în general mari rateuri, cu mici excepții (Lethal Weapon sau 12 Monkeys). Ar fi frumos să existe și practici inverse – un personaj consacrat de culoare să fie transformat într-unul alb, sau gender-bending-ul să se facă și invers, nu doar către personaje feminine (fun fact: Există un Wonder Man, care poate fi considerat un fel de Wonder Woman la feminin dacă n-ar fi fost creat de Marvel, care au fost și dați în judecată de DC din cauza lui – deci am avea un precedent) – dar divaghez și n-are sens să tratez aspecte politice mai mult decât este cazul.
Pentru 24: Legacy, lucrurile stau puțin mai bine. În primul rând fiindcă nu au „transformat” efectiv personajul (în sensul introducerii un Jack Bauer de culoare), ci au adus unul nou, pe numele lui Eric Carter (Corey Hawkins), căruia o dimineață frumoasă i se transformă într-una de coșmar cât ai zice „DAMMIT, CHLOE!”
Practic, avem o poveste nouă, și de această dată fără Jack Bauer (Kiefer Sutherland), care e puțin ocupat în rol de președinte al US (Dacă n-ați văzut Designated Survivor până acum, nu mai stați pe gânduri – e cel mai bun serial care a debutat în toamna lui 2016), dar nu ducem lipsă de acțiune sau de suspansul cu care 24 ne-a obișnuit, pentru că scenariul, cel puțin din ce-am văzut în primele două episoade, se ridică la așteptări.
Am înțeles că vor apărea și din personajele vechi, Carlos Bernard fiind unul din actorii prezenți pe lista cu distribuția. În general nu urmăresc promo-uri ca să nu-mi stric surpriza, deci n-am nici cea mai vagă idee dacă va apărea în episodul 3 (deși pe anumite site-uri figurează încă din primele episoade, dar nu-mi amintesc să-l fi văzut – corectați-mă dacă greșesc), dar abia aștept să intre în scenă. Tony Almeida e unul din personajele mele favorite all-time din 24. Sper să stea mult și să-și lase amprenta.
Personajele sunt de toate tipurile, exact cum ne-a obișnuit 24 și până acum, de la politicieni și candidați, la teroriști, agenți CTU, hackeri CTU, și evident începătorul CTU care e de două săptămâni în activitate dar pune bețe în roate băieților buni, exact cum se întâmpla în vremurile bune când evident trebuia să fie în CTU cineva care încearcă să facă ce trebuie, cineva sub acoperire care era spion, și cineva dobitoc care nu știa exact ce face și în ce se băga, dar permanent le făcea viața mai grea celor dintâi, care încercau să facă ce trebuie (să-l ajute pe Jack să-și îndeplinească misiunea, sau, în cazul 24:Legacy, pe Eric Carter).
Viața lui Eric e probabil la fel de complicată ca a lui Jack Bauer pe vremuri, cu deosebirea că încă n-a ajuns la un apogeu, dar evoluează progresiv. Spre deosebire de Jack, Eric n-are copii momentan, ba chiar consider că e prea tânăr ca să fie Squad Leader, membrii echipei lui fiind mai în vârstă decât el. Ăsta e un aspect care mă deranjază puțin, deși nu diminuează cu nimic experiența vizionării sau perspectiva asupra acțiunii.
Pe Eric îl ajută momentan Rebecca Ingram (Miranda Otto), ex-CTU care s-a nimerit prin zonă exact când avea nevoie Eric de ea, și pare a fi singura în care el are încredere. Alături de ea mai lucrează și Andy Shalowitz (Dan Bucatinsky), care din perspectiva mea pare puțin dubios. Sper să mă înșel, dar am observat niște subtilități la el și se poate dovedi până la urmă că e unul din numele de pe lista cu spioni pe care tot încearcă s-o obțină Eric. Și eu am un talent din ăsta la a citi oameni mai ceva ca Dr. Cal Lightman (Tim Roth) din Lie to Me.
Andy ar putea fi un fel de Nina din primul sezon 24, când serialul ne tot plimba pe la nas ipoteza (care fusese mai mult construită ca o convingere directă) că Tony Almeida e teroristul infiltrat, ca la final surpriza să vină din altă parte (cum spuneam, Nina). În cazul lui 24: Legacy, eu prevăd același model, doar că Keith Mullins este echivalentul lui Tony Almeida ca suspect numărul 1, iar Andy Shalowitz se dovedește a fi adevăratul terorist. Rebecca n-are cum să fie din start, ar fi prea anti-climatic, părerea mea. Alte variante mai sunt Mariana și agentul Locke, dar momentan i-am văzut prea puțin ca să-mi pot face o părere, și ei nici nu sunt la curent cu ce se întâmplă, cel puțin teoretic, ceea ce înseamnă că au șanse mai mici să fie infiltrați dat fiind că „infiltratul” de obicei apare din momentul zero. Toate simțurile de devorator al serialului 24 mă direcționează către Andy, deși sincer mie îmi place personajul, cel puțin până acum.
Pe lângă povestea lui Eric, cumva separat (dar bănuiesc că la un moment dat cu intersectare), avem povestea Amirei, o fată din Cecenia care s-a mutat recent în State cu fratele ei și plănuiește un atac asupra școlii la care învață, alături de unul din profesori, cu care este și implicată romantic. Evident trebuia să fie ceva cu atacuri la școală, de când s-a terminat 24 au tot fost probleme prin US pe tema asta, era momentul să speculeze și să avem un subplot de acest gen. Rămâne de văzut cum se leagă asta de problemele lui Eric și de ce naiba era un profesor implicat în atacuri teroriste, dar evident că o legătură trebuie să existe, altfel n-ar fi fost vorba de așa ceva. Bănuiesc că echipa lui Eric a făcut o vizită prin Cecenia la un moment dat în cariera lor militară. Am un feeling…
Revenind la structură, e un lucru bun că a început cu două episoade unul după celălalt, ca să ne introducă bine în acțiune și să ne captiveze atenția, dar un alt downside la acest sezon din 24: Legacy (sperăm să existe și alte sezoane) este că are doar 12 episoade, precum 24: Live Another Day, pe care eu personal l-am considerat Sezonul 9 din 24 (pe aceeași logică, 24: Legacy ar fi sezonul 10, doar că schimbând personajele și contextul, mă abțin să-l consider o continuitate a lui 24, îl prefer ca o poveste separată), și 24 nu e cu adevărat 24 fără 24 de episoade. Zic bine?
Trăgând linie, după vizionare pot să spun cu mâna pe inimă că merită, că mi-a plăcut, și că chiar îmi lipsea 24, așadar mă bucur foarte mult că s-a reîntors. Mă aștept să nu dezamăgească, dar mă aștept de asemenea să nu sară prea mult peste așteptări, întrucât crește, totuși, în umbra originalului și a lui Jack Bauer, care sunt incomparabile cu orice altceva.
Vă doresc vizionare plăcută și poate, doar poate, ne mai citim și pe viitor.
-Indru-
Leave a Reply